Stiti foarte bine ca de obicei nu discut despre designul masinilor pe care le testez, tocmai pentru ca acesta este o chestiune de gusturi. De data asta o sa fac o exceptie, pentru ca e cazul.

Hatchbackurile din clasa C sunt in ziua de astazi tot la fel de greu de deosebit intre ele precum o pereche de siameze. Indiferent ca le privesti din fata, din profil sau de la spate, trebuie sa te zgaiesti bine ca sa iti dai seama cu ce masina ai de-a face.

Ei bine, Fiat Bravo este unul dintre putinele hatch-uri care reusesc sa iasa din aceasta mare plictiseala. Da, seamana oarecum cu Grande Punto, insa este de doua ori mai frumos, de trei ori mai sexy si de patru ori mai sportiv decat sora sa mai mica. Si, in genere, decat mare parte din concurenta.

Un profil demential, un spate din care ai vrea sa musti si un bot alungit, perfect aerodinamic... Bravo este o opera de arta pe roti, ba inca imi masor cuvintele... Culmea, e un Fiat care atrage privirile barbatilor, nu putini fiind cei care au intors capul dupa el pe strada.

Mi-era insa greu sa inteleg exact pozitionarea lui Bravo intr-o gama unde mai exista si Grande Punto si Linea. Un drive-test intins pe vreo 700 de kilometri, pe autostrada Soarelui, pe drumul sinuos spre Calarasi, apoi tot spre mare si inapoi mi-a dat insa toate raspunsurile de care aveam nevoie.

Sa purcedem la drum asadar...